Muntele un hobby uitat?

Cati dintre noi ne surade ideea unui concediu de relaxare?Foarte multi dintre noi credem ca o relaxare frumoasa este un sejur la mare, sau unul la munte dupa caz ambele.Dupa o activitate asidua si deseori stresanta ne hotaram sa ne facem putin timp si pentru noi.Se ia concediu pentru perioada mai indelungata sau dupa o saptamana incarcata ne hoataram brusc sa plecam la munte sau la mare. Sa luam ambele exemple in speta, sejurul la mare prezinta beneficiile sale aparte, pe langa un bronzat foarte bun putem sa ne bucuram de zilele insorite si de briza marina, berea rece de la terasa sau o inghetata savuroasa.Dar daca am pleca la munte?... Daca plecam la munte mai mult ca sigur vom alege o destinatie unde noi credem ca este mai bine.Cei mai multi aleg desigur sa se cazeze la o pensiune de unde prin termopanele cu reflexie oglinda gen fumurii vom admira muntela afalat la o distanta de cel putin doi kilometrii.Apoi vor servi masa intr-un living spatios alaturi de alte persoane venite sa se bucure ca si ei de munte iar mai pe seara vor iesi la un club vanatoresc de unde printre decorurile de brad si la umbra unui falnic trofeu de cerb vor discuta ca se apropie finalul excursiei si ca in foarte scurt timp vor trebui sa inceapa serviciul stresant de care tocmai incercasera sa scape...
Dar muntele nu este doar atat, muntele este mult mai frumos decat ne imaginam noi ca este, sa iau exemplul adolescentei cand am inceput aceste incursiuni montane directe, cand cu niste bocanci cazoni, un rucsac si multa vointa alaturi de cativa prieteni plecam dimineata luam o ocazie gen o dacie harbuita sau sa stam agatati de sapa unui tractor ori in bena unui camion bateam drumurile forestiere cu iz de brad, cu izvoare cristaline ce brazdau drumul din loc in loc, pana in locul unde incepea ascensiunea propriu zisa, asa am facut Fagarasul, Piatra Craiului precum si alte lanturi muntoase.Si cel mai mult si cel mai mult observ ca "microbul" muntelui te cheama mereu in mijlocul falnicelor paduri printre crestele neumblate de multa lume, in stanele cu shitza de pe acoperis gaurita unde in lumina soarelui puternic simti stihiile cum se apropie...
Sunt foarte multe lucruri frumoase de spus pe aceasta tema poate ca nu mi-ar ajunge o zi sau poate o saptamana sa le enumar si credeti-ma acum cand scriu despre ele le revad in minte ca si cum as fi acolo.Asta incerc eu sa fac prin postarea aceasta sa va atrag putin atentia asupra acestor lucruri si va pot spune ca dupa cel putin o zi sau doua va veti intoarce de unde ati plecat cu bateriile incarcate, cu dorinta de a reveni mereu pentru ca muntele sa stiti este acea mica parte din rai care a mai ramas pe pamnat.Sa incercam sa ii acordam respectul care i se cuvine.Cati dintre voi ati facut un rau parintilor sau unui bun prieten atunci cand acestia sau acesta v-au ajutat si au fost alaturi de noi?Sau cati dintre noi am fi in stare sa intoarcem binele facut de acestia atunci cand ei sunt in pericol sa ii sprijinim?Tot asa incerc sa va responsabilizez cu privire la faptul ca atunci cand veti pasi pe potecile muntelui sa nu lasati reziduuri, ambalaje sau tot ce ar rezulta din consumul dumneavoastra.Muntele este ultimul nostru aliat in fata modernismului si urbanismului si trebuie sa il tratam ca atare.In speranta ca v-am facut interesati decunoasterea mai amanuntita si descoperirea adevaratului munte astept parerile voastre si va astept si pe site-ul dedicat masivului iezer http://www.freewebs.com/masivuliezer/